Monday, September 14, 2009

Elemente elementare

Si-a fost si Branul. Desi era sa nu fie anul asta, dar asta-i alta bucatarie.

Eu am ajuns tarziu si-am ratat, se pare, cate ceva pe ici, pe colo. Cat am prins asa, pe-o geana, a fost un fel de stare de liniste care nu prevestea vreo furtuna. Erau acolo toti sau aproape toti, cuminti, activi, cu o preocupare sau alta intr-un fel de odihna activa. Parca nu am mai prins moleseala din alti ani dintre momentele organizate, linsul berii in soare pana la „bah, esti varza!” sau facutul de lucru ca n-aveam ce face. Acum parca toti eram prinsi intr-o treaba ca intr-un fel de tabara de creatie. Radu Casian broda tricouri si configura modele personalizate, Bogdan de la Brasov regla de zor ceva pe la masini, Dilaru dilarea (deh, ce sa faca), nen-tu invartea ciorba de fasole si palinca lui Polo, o fata facea si vindea chestii hand-made (misto manusile de driver, am si eu :), alta fata picta chestiute pe fetele onoratei adunari, cei noi povesteau cu cei mai vechi, la biblioteca se studiau de zor materialele (nu e peiorativ, chiar a fost o biblioteca) ba chiar si la barber-shop, desi underground, au fost clienti. Au fost si multe piese la vanzare, lucru bun, a fost si un nene care-ti forma repejor o shaorma daca n-aveai chef sa te duci dupa mancare, unii faceau poze, altii studiau masini, altii o ardeau pur si simplu. Pe fundal se auzea Pac care bazaia microfonul dar asta era pe fundal numai. Mergea o muzica (cred ca Floyd s-ar fi lipit bine).

Toata povestea asta parea ca se indreapta catre altceva. Un fel de actiuni comunitare,sau, mai bine zis, in folosul comunitatii. Suna ca la dracu, stiu, dar nu din vina mea. In mod clar niciunul din cei ce faceau acolo ceva n-o faceau pe un profit clar. Am remarcat la toti cei care vindeau piese o gramajoara pe care scria „Piese gratis” sau „Moka” :). Si nu cred ca daca aveai nevoie de ceva din cele care nu erau moca nu te puteai lipi. Ca-ti bati capul sa brodezi un tricou unic pe loc, ca dai gratis ceva ce-ti prisoseste, ca ajuti la un transport, ca ajuti pe cineva la un reglaj sau la mecanica, ca pui la dispozitie materiale scrise din colectia personala sau ca dai o ciorba „peste bilet”, ca dai ceva sau ca faci ceva in general si nu simti ca ai dat „prea mult” si ca „oricum astia nu merita”, toate astea sunt inceputuri de elemente elementare ce formeaza o comunitate fie si numai pentru doua zile si-un pic. Fara exaltari de comunitate hippie si nici pe departe acea comunitate bagata in fata oridecateori se pomeneste de „tagma broscarilor”, e un altfel de abordare, mai reala si mai de incredere, o oarecare relaxare si acceptare a celuilalt fie ca arata ca tabara de refugiati din Mogadishu sau e aplaudacu’ lu’ cocolino, pana la final eram cu totii acolo si povestea a functionat.

'Om trai si-'om mai vedea

1 comment:

  1. A fost fain cu toate ca eu am vazut o gramada de metri patrati de iarba asezati ciudat, peste tot chiar daca incercam sa-i ocolesc mergand serpuit...:):)
    Apoi la film ...am vazut o bara de broasca de dedesubt...nu stiu ce gasisem asa de interesant!
    Mai facem!

    ReplyDelete